Cum pot fi biruitor în era post-modernistă?

   

 Mă iubesc, însă totodată mă urăsc…O balanţă incertă se află, încă din primele zile căpătate în cădere, între ură şi iubire. Ea ne arată ca o pată albă, sau una întunecată, ţinând cont de vremurile în care încercăm să câştigâm un război. Trebuie să recunoaştem faptul că trecem printr-un şir de clipe care, într-un final s-a transformat într-un „şir de noduri”, ce are drept comandă să ne împiedice să ne urmăm calea spre locul de unde am plecat cu un rost. Un rost ce uşor se pierde prin cuvintele celor ce ne arată că timpul a fost creat cu scopul de a ne imobiliza într-o mocirlă strângătoare de suflete!

  

Cum pot să evadez din această mocirlă?  

O întrebare ce freamătă milioane de suflete, când propriul scop stă înecat în deciziile fiecăruia. Încă de la „Începuturi„, nevoile noastre au devenit armele lor, însă, este greu să le recunoşti armele cât timp nu te recunosti pe tine…suflet, pentru că orice vezi în jurul tău, este o conectare continuă, însă inexistentă între gazdă şi suflet. Această conectare „inexistentă„ este urmată de încercările celor ce speră să ne afişeze precum nişte vertebre lipsite de coloană, ce-şi târăsc din zile într-un tărâm, unde nu-şi vor găsi fericirea reală.

Răspunsul va sta mereu în tine! 

 Cum pot să fiu omul ce am fost?

O altă întrebare ce mulţi dintre noi obişnuim să ne-o adresăm, însă este eronată datorită faptului că unul din punctele noastre slabe este reprezentat de ideea de a rămâne om. Omul este doar o maşinărie ce nu funcţionează fără combustibil  (în cazul nostru le putem numi plăceri transformate în nevoie), însă de cât combustibil este nevoie pentru a ajunge la Dumnezeu? Un Dumnezeu care-ţi cere să renunţi la acest combustibil ireal şi să te prinzi de cel cu adevărat real, să te prinzi de cuvinte… Şi astfel se afişează printr-un tabloul al vieţii, imposibilitatea de a fi un biruitor în acest război.

  Cum pot fi biruitor?

Ce să răpun, răul sau binele? Această lume a fost împărţită în două, iar sufletul va ţine de deciziile gazdei sale, insă de omul stă cu gazdă, va permite să se ia decizii asupra vieţii sale?

    În aceste vremuri, trebuie să te ţii strâns de decizia asupra ceea iubeşti, cel ce-ţi dă viaţă sau cel ce-ţi dă „moarte„ la viaţă, deoarece mirosul morţii spirituale pluteşte prin aer ca orice alt miros intoxicant.