Avem o gândire liberă?

Reprezentăm noi o minte confuză și înglobată într-o logică comună, limitată și lipsită de sens?

  

 Poate ar trebui să ne întrebăm cât de des ascultăm modul de gândire al celorlalți și dacă reprezintă acesta un mijloc ce ajută la punerea în activitate a propriei noastre gândiri. Nu vorbesc despre acea influență intelectuală ce asigură faptul că creierul se află în cutia craniană și nu în hipocondrul drept, și cu atât mai puțin, nu se plimbă prin stomac! Vorbesc despre gândirea ce ne reflectă modul de a acționa în societate, atât pe plan fizic, psihic, cât și pe plan spiritual.

   Este pe cât se poate de evident faptul că dintre toate organele corpului nostru, creierul este organul cel mai ușor de influențat! Dacă îi oferi orice plăcere vizuală ireală, ținând cont de faptul că tot ce nu este real devine plăcut, deoarece este un gând modificat și impus în mod conștient, el se va modela ușor după limitele impuse de acea informație. Exemplu: Miley Cyrus reprezintă o cale de a influența modul nostru de gândire. Multe copile își doresc să fie precum ea, și prin urmare, copiază modul ei de gândire ce se exteriorizează prin anumite fapte. Ele ajung să adopte în viața lor astfel de acte lipsite de propria gândire. Un alt exemplu poate fi pornografia. Mulți dintre noi o admiră și o practică, poate chiar se luptă cu ea. Având o gândire influențată de plăcerile ireale transmise de ea, practicanții acționează într-un mod animalic. Nu gândesc, ci acționează după un gând transmis! Aici nu se mai poate vorbi despre o gândire liberă...

Există o anumită frecvență a gândirii ireale?

     Dacă sunt înconjurată de natură, mintea mea o percepe ca pe ceva real, deoarece o pot atinge. (orice gând emis de ea este real, el poate fi atins prin prisma factorilor declanșatori) Însă cum aș putea susține că gândirea mea este una reală atât timp cât se naște datorită unor informații impuse de ceva ireal? Dacă astăzi îmi doresc să fiu Cyrus, mâine îmi voi dori să fiu Bieber, sau poate chiar un star porno! Prin asta aș experimenta doar trăiri ireale. Aș fi o persoană ireală și lipsită de gândire! Aș gândi ce își doresc alții, nu ce îmi doresc eu să gândesc. Asta nu înseamnă a gândi, ci a trece o informație prin niște segmente ce dau naștere impulsurilor, însă ce îndepărtează analiza informației primite.

Exemplu: alcoolismul. Când ești prins în mâinile acestui viciu, acționezi după impulsuri. Nu poți afirma faptul că nu ești lipsit de gândire, atât timp cât actele tale sunt lipsite de gândire și sunt amprentate de o latură dementă! Tu dai o contantă și o frecvență acestor acte. Devii prizonierul unei gândiri impuse!

Mintea noastră reflectă propriul nostru scenariu?

     Aveam o viață ce are ca fundație realitatea? Ce reprezintă realitatea gândirii? Din punctul meu de vedere, este suma gândurilor și trăirilor atinse de tine, nu cele la care tindem să aspirăm.

Pista de pe care gândurile tale decolează trebuie să-ți aparțină. Tu trebuie să dai naștere unei ploi de gânduri în mod constant, precum și ploaia de avioane ce ține de vreo săptămână. Aceste avioane „aterizate” în mod intenţionat sau mai puţin intenţionat sunt reale din punct de vedere material. Însă modul în care au atins solul nu este real pentru tine şi nici pentru mine, ci doar pentru cei ce au experimentat o astfel de trăire (pentru cei ce au murit în aceste accidente aviatice). Trebuie să avem o gândire ce face parte din prezent, nu din viitor. O gândire ce simte realitatea prin atingere, nu printr-o undă fantomă.

    Tot ceea ce am încercat să-ţi transmit nu reprezintă o porţie de realitate pentru tine, ci doar un mod de relatare a realităţii percepută de mine. Ca să-ţi formezi gânduri reale, trebuie să treci informaţiile transmise de mine prin propriile tale filtre. Să le gândeşti, nu să le adopţi ca şi propria ta gândire!